Principesa Ileana a Romaniei – repere

08Aug09

Domniţa Ileana - al cincilea vlăstar al familiei regale a României, una din fiicele celui de-al doilea rege al României – Ferdinand şi al soţiei sale Regina Maria - a văzut lumina zilei în România, în ziua de 5 Ianuarie 1909. Frumoasă, caritabilă, generoasă, a studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie (a nu se neglija legătura de rudenie a Reginei Maria şi Curtea Angliei). A fost preşedinţa Asociaţiei Creştine a femeilor române, pasionată de yachting, obţinând Brevetul de căpitan de cursă lungă,  fiind singura femeie din România cu această calificare. A studiat sculptura cu renumitul sculptor român Ion Jalea şi pictura cu pictorul român Jean Al. Steriadi.

Repere:

În 26 Iunie 1931, s-a căsătorit cu arhiducele Anton de Habsburg, cu care a avut şase copii, iar după moartea soţului, la câtiva ani s-a recăsătorit cu Dr. Ştefan ISĂRESCU. Înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial, a locuit în Austria, revenind în ţară în anii războiului, unde a locuit pâna la abolirea Monarhiei în 31 Decembrie 1947, la începutul anului 1948 fiind obligată să părăsească ţara definitiv, ca şi restul familiei regale, respectiv Regele Mihai şi mama acestuia, Regina-mamă Elena. Principesa Ileana se stabilise temporar la Buenos Aires, unde datorită mărinimiei şi altruismului înnăscut, a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”.

În anul 1950 a plecat la Boston (SUA), unde s-a stabilit şi şi-a publicat primele Memorii în limba franceză, care cuprind 3 volume, pe care din fericire le posed. A îndrăgit întotdeauna artele autentice româneşti, manifestându-şi constant apartenenţa neamului românesc, devotându-se operelor de caritate în sprijinul românilor. În anul 1948, an de tristă amintire, când toata familia regală sub ameninţarea guvernului comunist instalat la putere a fost obligată să părăsească ţara, Principesa Ileana a luat cu ea un pumn de pamânt românesc de la Castelul Bran, care simtea că-i aparţine, lăcaş pe care l-a îndrăgit pâna a închis ochii în ziua de 21 Ianuarie 1991 – iată au trecut de atunci 16 ani.

Dovada legăturii Principesei cu glia românească, este că în Catedrala Bisericii Episcopale din New York (pe care am vizitat-o) şi care din fericire providenţa a ocrotit-o în tragedia din 11 Septembrie 2001, scăpând atacului nesăbuit al barbarilor şi a celor fără Dumnezeu, în capela dedicată cultului ortodox, sub icoana bizantină moştenită de la mama Sa, se afla o caseta cu pamânt din glia României, iar pe o placuţă de bronz,  a cărei singură podoabă este, există vechea Stemă a României, fiind încrustate urmatoarele cuvinte: “În memoria părinţilor mei, Regele Ferdinand şi Regina Maria, precum şi a tuturor celor care s-au sacrificat pentru Ţară. Aici se găseşte o particică de pamânt românesc LIBER”.

În anul 1960, în urma unui accident mortal de avion, în care şi-au pierdut viaţa una din fiicele Principesei, anume Minola, precum şi a soţului acesteia, Principesa s-a retras la Ellwood City (Pennsylvania), fiind ctitorul Mânăstirii de rit ortodox, denumită SCHIMBAREA LA FAŢĂ, sub jurisdicţia Episcopiei Române din America şi Canada. Urmare tragediei, Principesa Ileana a îmbrăcat mantia monahală de călugărie, astfel devenind Maica Alexandra, stareţa Mânăstirii ortodoxe române din Ellwood City.

După evenimentele din Decembrie 1989, Maica Alexandra, cu toate că era suferindă şi-a manifestat dorinţa să viziteze pentru ultima oară România, astfel ca în Septembrie 1990 a sosit la locul ei preferat, Castelul Bran, ultima ei reşedinţă în ţara unde s-a născut şi iubit-o, ocazie cu care i s-a făcut o primire demnă de laudă, a celor care o cunoşteau din tinereţe şi au supravietuit “cizmei comuniste”.

Localnicii, plini de emotii şi amintiri din trecutul îndepartat, pe mulţi dintre ei chiar recunoscându-i, Principesa, ca şi odinioară, le-a dat sfaturi bune pentru toţi. A vizitat castelul, vama, capela de piatră, avea vorba la fel de domoală şi ne-a dat sfaturi bune pentru toţi, încheind cu cuvinte pline de duh şi înţelepciune: “TREBUIE SĂ ÎMBĂTRÂNEŞTI FRUMOS ŞI SĂ TE ÎNDEPARTEZI NATURAL DE LUCRURILE PE CARE NU LE MAI POŢI FACE”.

În ziua de 21 Ianuarie 1991, Principesa Ileana, Arhiducesa de Habsburg, alias Maica Alexandra, mătuşa Regelui Mihai al României, a trecut în eternitate, la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown (Ohio), ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia Mânăstirii unde a locuit de la început. Fractura s-a soldat cu complicaţii din care i s-a tras sfârşitul. Înhumarea a avut loc în curtea Mânăstirii ctitorită de Maica Alexandra – The Orthodox Monastery of the Transfiguration.

Drumul spre mănăstire:

La vârsta de 52 de ani, devine novice la Mănăstirea ortodoxă “Acoperământul Maicii Domnului” din Busy-en Othe.

“În inima mea întotdeauna am dorit sa devin calugăriță. Dar a fost atât de mult de făcut in România când am fost tânără.”

În mănăstire a găsit viața pe care și-a dorit-o, petrecând aici șase ani. Va pleca apoi în America, pentru a construi o mănăstire ortodoxă. Spunea fiului ei Ștefan: “Dacă Dumnezeu voiește să fie aceasta, El imi va da atât putere cât și mijloace fizice să-mi îndeplinesc datoria”. În ciuda trupului ei firav, a durerii sale artritice, a părului cărunt, își ia sarcina de a construi o mănăstire, cu aceeași energie și viziune cu care a construit cele două spitale ale sale. Iată ce scrie ea însăși în revista Mănăstirii, despre aceasta: “Cu credința mea fermă și cu voința să fac lucrarea lui Dumnezeu, m-am angajat să înfrunt orice s-ar ivi. De asemenea, mi-am amintit cuvintele mamei mele: “Trebuie să înfrunți viața, căci viața iubește pe cel brav. Încrezându-ma în ocrotirea Maicii lui Dumnezeu, am sperat să fiu bravă”.
A fîcut o colectî, a adunat suma necesară, care, împreună cu ceea ce ea însăși poseda, a fost suficient pentru achiziționarea proprietății pe care stă astăzi Mănăstirea din Elwood City. După aceea s-a reîntors la Bussy,  unde, în primavara anului 1967 este tunsă în monahism, primind voturile monahale de statornicie, ascultare, sărăcie și castitate și,cu acel angajament sfânt a devenit Maica Alexandra. Peste puțin timp a sosit la New Work, lăsând-o pe sora Ileana în urma ei, atât cât a fost posibil. “Ca un vapor ce navighează pe mare – marturisea ea – am lepadat vechile obligații, poveri, bucurii și dureri, aparținand celei ce fusesem odată. Cu ajutorul Domnului am găsit echilibrul fără a fi neloială trecutului. Am fost capabilă să ascult chemarea lui Dumnezeu și statornică în alegerea cursei care mi-a fost pusă înainte”.
La 11 august 1967 a avut loc ceremonia împlăntării Sfintei Cruci pe locul unde urma să se ridice altarul capelei, pentru a începe apoi construirea clădirii provizorii a Mănăstirii.

Maica Alexandra locuia într-un trailer, o casa mobilă, așezată în acea frumoasă regiune deluroasă. I-a fost extrem de greu și a avut de înfruntat multe neplăceri, în timp ce construcția progresa. N-a fost ușor să-i facă pe credincioșii ortodocși să înțeleagă necesitatea vieții monahale ortodoxe în America. Dar se străduia să-i convingă “că existau astfel de ființe ca monahiile ortodoxe, că monahismul nu era o rezervație romano-catolică și că de fapt monahismul a început în Răsăritul Ortodox, iar abia mai târziu a apărut în Apus. În acest fel aduna colectele, căci pe coasta dealului apare capela, urmată de diferite locuințe.

Apare primul așezămant monahal ortodox cu vorbire în limba engleză, pentru femeile ortodoxe de orice origine etnică.

Sfârşit de drum:

În jurul anului 1990 a căzut bolnavă și a fost internată în spital. Medicii familiei vin să o vadă. În urmă unui atac de cord este imobilizată și nu mai poate vorbi. Pe o placă cu alfabetul a indicat ce cruce voia să aibă pe mormânt: una românească, simplă cu un acoperiș de lemn, cum au țăranii.

Primește Sfânta Împărtășanie și Taina Sfântului Maslu. Apoi preotul duhovnic citește deasupra patului rugăciunile de ieșire a sufletului din trup. În mâna dreaptă, Maica ținea crucea ei preferată, iar cu mâna stângă îl strângea pe fiul ei Ștefan.

La 21 ianuarie 1991, pe la ora amiezei, respirația i s-a oprit, iar sufletul ei s-a despărțit de trup.

În testament, Maica a cerut numai două lucruri: să fie îngropată cu cutiuța ei de țărână românească lângă ea și să fie iertată de cei cărora le-ar fi greșit, pentru că n-ar fi vrut să facă aceasta.

Mai multe puteti găsi și aici: imagini/ documente/repere : http://www.tkinter.smig.net/PrincessIleana/index.htm

Surse şi inspiraţie: Religie şi viaţă – Forum, Revista Agero , Wikipedia, Alternativa Online.

Filed under: Adevaratii mari romani, Chipuri monahale, Cultura.Religie.Arta, Romanesc si Romanisme   |  7 Comments