Pentru Pamant si Cruce – Constantin Bacescu

31Mai09

Intotdeauna mi-au placut eroii, acesti indivizi care au stralucit prin curaj si devotament, acesti oameni parca veniti din alta lume sau civilizatie, total straina de a noastra. Eroii nationali sunt personaje unice, sunt acele fiinte ce sunt necesare, ce sunt vitale. Toate popoarele lumii au avut eroi. Imprejurarile istorice au facut ca acestia sa apara. Istoria i-a determinat sa isi expuna credinta si eroismul peste pamant, popor, biserica si libertate. Multi au stralucit, multi au salvat demnitatea popoarelor, s-au jertfit, s-au sacrificat cu constiinta impacata si cu constiinta implinirii unei misiuni sfinte. Acesti eroi trebuiesc sa straluceasca in aminterea colectiva, acesi eroi trebuiesc pastrati vii in sufletele noastre. Ei au facut posibila existenta noastra, ei si-au sacrificat tineretile, chiar insasi viata, pentru noi… contemporanii acestor timpuri. Noi le datoram acestora mai mult decat cinste, mai mult decat respect, le datoram mult mai mult.

Li s-a spus ca pleaca la razboi pentru pamant si cruce. Nu s-au dat inapoi. De fapt asta isi si doreau. Altfel erau vremurile, altfel traiau oamenii inainte. Isi iubeau tara, neamul. Erau plini de credinta, erau oamenii bravi, puternici si demni. Au plecat…

Originar din comuna Vulturesti, judetul Arges, Constantin Bacescu este unul dintre cronicari al unei istorii tragice, istoria celui de-al doilea razboi mondial.  El insa este cu mult mai mult de un cronicar. Este un erou, este o specie pierduta, este un jurnalist de razboi, un creator de istorie, el insusi fiind activist in armata romana a acelor vremi pline de durere. Specialitatea lui? Campania din Est. De ce este interesant, adica mai interesant decat atatea altele, demersul eroului – erou de roman, dar, mai inainte de toate, erou al celui de Al Doilea Razboi de Reintregire – Constantin Bacescu? Pentru ca, spre deosebire de marea majoritate a cartilor memorialistice generate de respectiva conflagratie mondiala, aceasta este abordata din perspectiva unui simplu militar in termen, initial soldat, ulterior ajuns pana la gradul de sergent. O personalitate. Un soldat ce a trecut prin stadii de avansare, soldat ce atrage respect si aplecarea capului. Soldat din prima linie, mitralior, care si-a lasat acasa o mama batrana si singura – il nascuse aproape la varsta de 50 de ani, iar tatal si unul dintre frati murisera datorita rani­lor capatate in Primul Razboi de Reintregire – isi lasase plugul in  brazda si iubita in bratele altuia mai noro­cos si plecase in est, la chemarea tarii, sa-i reintregeasca hotarul. Cata durere… cata suferinta… cat sacrificiu.

Incorporat la inceputul memora­bilului an 1941 in Regimentul 30 Doro­banti Campulung-Muscel – care, impre­una cu Regimen­tul 1 Vanatori, 4 Arges si 6 Artilerie Pitesti, la care se adauga si Regi­men­tul 26 Artilerie Curtea de Arges, for­mau Divizia 3 Garda a Maresa­lului, coman­data de gene­ralul Steflea –, pe 17 iulie avea sa plece in prima campanie, unde, la Plosca, in Basarabia, va da pentru prima oara ochii cu moartea. Aici incepe aventura si in acelasi timp lupta, durere, avantul si bravul patriotism exprimat in stil autoritar. O va cunoaste mai bine, apoi, in urmatoa­rele lupte, la Dealu Porcului, Buniatovca, Stern, Vigoda, Octeabri, Neutali, Alixandrovca si Dalnic.

Relatat cu savoare si chiar cu o anumita originalitate, periplul razboinic al acestui simplu soldat impresioneaza si emotionea­za. Impresioneaza, in primul rand, echilibrul povestitorului, dat nu de blazare, ci de bunul simt al taranului roman, care nu stie sa urasca, ci, mai degraba, sa caute si sa gaseasca o explicatie pertinenta oricarui gest, indiferent cat de tragic este acesta. Taranul roman nu cunoaste teama, frica, durerea… El se avanta, el cucereste, el este autoritar. El nu cunoaste moartea…

Pentru pamant si cruce… O carte sincera, valoroasa, de mare dramatism. O fila din istoria acestui neam prigonit, sfasiat de marsavele interese din afara. Intotdeauna ravnit, intotdeauna tulburat, neamul romanesc impresioneaza prin devotamentul razesilor, soldatilor, eroilor nationali. Lor nu le-a fost frica de dusmani, lor nu le-a fost frica de moarte, au luptat pana la ultima picatura de putere, pana la ultima suflare… Amintiri minunate, lupte dramatice, amintiri de razboi… Totul plin de suferinta, curaj, eroism, dezamagire, tradare, prizonierat…

Ce minunat e sa vorbesti despre o asemenea lucrare, ce sentiment frumos sa prezinti o fila de istorie, sa faci cunoscut lumii un personaj, din pacate, anonim. Un erou inca in viata ce traieste simplu in casa din comuna natala, nestiut de nimeni. Asa ne sunt eroi, anonimi, nestiuti, uitati.

Cu atat mai impresionant e sa ai privilegiul sa cunosti un erou, sa stai de vorba cu el… sa il lasi sa iti povesteasca trairile, amintirile-i minunate. Eu am avut acest privilegiu. A fost fascinant sa stau de vorba cu un astfel de om, sa stau la masa cu el, sa ii cunosc tragedia (tragedie caci e constient sarmanul de nepasarea noastra).

De aceea va invit sa ii cititi cartea. O carte model, o carte sincera, rara…

Mai jos va rog sa urmariti prima parte a  interviului luat impreuna cu bunul meu prieten Robert Sabotici, insa pentru integritatea acestuia, fiind compus din 16 parti, accesati direct site-ul de il administreaza :

Filed under: Adevaratii mari romani, Cartile care imi plac, Romanesc si Romanisme   |  4 Comments